despre traineeship

Salut!

De cand n-am mai scris, cred cred ca cel mai important eveniment petrecut e ca am incheiat traineeship-ul AIESEC, la ABB, pe departamentul Communication.

...‘-In sfarsit!’, ar zice unii, ca deja se lungise situatia prea mult. Sa vedem si derularea evenimentelor:

1. Traineeship initial - 6 luni: 15 Aug. 2006 – 15 Feb. 2007
2. Din Februarie 2007 s-a prelungit pana in 15 Mar. 2007.
3. Din 15 Mar. 2007 s-a mai prelungit o data pana in 30 Apr. 2007

Dupa evenimentul pe care l-am organizat in martie lucruri prea spectaculoase n-am mai facut, cel putin pe la lucru. Cred ca varful activitatilor noastre erau vizitele la pe la cate un hotel. In rest – ‘pauzele lungi si dese, cheia marilor succese’ – in pauzele de la pranz mergeam la Mall of the Emirates unde petreceam cate o ora jumate’, la ‘shopping’ (consecinta daca esti in departament cu femei) si daca ramanea timp luam si pranzul. Toate astea in frunte cu sefa... Ce sa mai zic...easy-life. :)

Privind in urma cred ca cele aproape 9 luni petrecute in Dubai au fost o experienta extraordinara pe care o recomand oricui. Au fost 9 luni de satisfactii, experimente, cunoastere de sine, dezamagiri, noi prieteni, de explorare. Am trecut prin niste experiente prin care putini cunoscuti de-ai mei au trecut sau o sa treaca vreodata.
De-a lungul timpului probabil ati mai citit despre cum mergeam la hoteluri, prima vizita la Burj-Al-Arab, excursia cu jurnalistii si inca vreo cateva evenimente iesite din comun. Ar mai fi si altele tot asa de interesante, dar acum m-am gandit sa va scriu despre altceva.

Una din cele mai marcante experiente este faptul ca 8 luni din traineeship mi-am ‘impartit’ viata cu altcineva. Poate ‘impartit’ vi se pare un termen exagerat, dar eu nu stiu cum altcumva numesc faptul ca in acest timp am lucrat si locuit cu Cirstin, colega mea din Germania. Am impartit acelasi job, acelasi birou, acelasi sef, acelasi taxi, acelasi apartament. Dea lungul timpului nu prea v-am vorbit despre ea...dar acuma am zis ca e o buna ocazie: Pot sa va spun despre ea ca a calatorit destul de mult, fiind prin tari ca Mexic, Argentina (unde a facut si un traineeship), Turcia, Kenya si mai toate tarile din Europa.

Eh, desi a fost in mai mult de 20 de tari cred ca din toate calatoriile astea nu a invatat prea multe, sau nu a invatat ce trebuia, cel putin asta e impresia pe care mi-a lasat-o cateodata. Ea e din nordul Germaniei, acolo unde femeile dau mana cand intalnesc pe cineva, unde probabil s-a inventat zicala ‘totul se imparte nemteste’ si unde probabil ouale, se sparg cu barosul. Asa e ea. M-a scos din sarite de nenumarate ori si recunosc ca de multe ori mi-am blestemat zilele. E ingrozitor sa iti imparti munca si viata de dupa, cu cineva cu care te potrivesti prea putin sau deloc.

Dar nu e dracul asa negru, pentru ca am invatat si eu cateva lucruri de la ea. De vreo cateva ori, s-a umplut paharul si am ajuns la sesiuni de feed-back hard-core, ca sa nu ii zic cearta, in care ne ajutam sa ne vedem partile mai putin bune. Pe alocuri avea si dreptate si m-a facut sa constientizez niste adevaruri despre mine si sa urgentez masurile de imbunatatire. Am gresit si eu in unele situatii, dar si ea le are pe ale ei...

Am trecut prin multe impreuna si o intamplare care inca o data ne-a pus fata in fata cu o situatie noua pentru amandoi a fost cand ea a avut o raceala si temperatura i-a crescut cu mult peste limita normala. Ea, foarte speriata pentru ca nu mai patise asa ceva inainte, eu la fel, ca nu stiam ce sa fac si incotro sa o apuc. Asa a invatat Dragos cum e sa suni noaptea la ora 4 la spital si cum e sa mergi la spital escortat de masina politiei pentru ca soferul de taxi nu stie drumul. Am avut noroc, cu Cezar (un amic de aici) care a ne-a ajutat si a fost tot timpul alaturi de noi. Mersi Cezar inca o data !

Si asa, traind bune si rele impreuna, de-a lungul timpului am ajuns sa ne cunoastem si sa ne respectam, devenind una dintre putinele persoane in care am incredere aici. Tot de la ea, Dragos a invatat de ce masinile germane domina autostrazile din lume, de ce am intalnit atat de multi germani in pozitii de management si de ce Germania e puterea economica nr. 1 in Europa...
Momentan ea este angajata permanent al departamentului de Communication din ABB Dubai.

La sfarsitul celor 8 luni de traineeship pot spune ca am invatat sa traiesc pe cont propriu, sa fiu independent, sa fiu responsabil pentru actiunile mele si sa apreciez ceea ce am. Nu a fost intotdeauna usor, dar intotdeauna a fost interesant.

Daca merita ? Cred ca deja anticipati raspunsul la intrebare. DA !

Toate cele bune!
Dragos

PS: La finalul traineeshipului, am avut parte si de o sedinta de feed-back cu sefa mea, Nina, tot in stilul cu care v-am obisnuit pana acum, anume luand pranzul la Jumeirah Beach Hotel. ;)

My new roomies

[eu, Cirstin, Steffen si Markus]

De pe la mijlocul lui martie avem doi colegi noi de apartament: Markus si Steffen.

La fel ca si noi, si ei sunt trainee (Steffen pe vanzari si Markus pe inginerie), doar ca nu au venit prin AIESEC si cu ajutorul parintilor unuia dintre ei care e ceva mare stab in ABB la nivel global. Sunt din Germania si sunt cam de aceeasi varsta cu noi, 24 si respectiv 25 de ani.

Trebuie sa recunosc ca in locul lor mi-ar fi placut sa fi venit doua romance, dar ce sa faci daca jumatate din ABB se afla in Germania si nu in Romania. Dar Cirstin era foarte entuziasmata ca au venit. Si eu as fi fost in locul ei.

Deja stam de ceva vreme impreuna si pot sa va spun ca sunt de oameni de treaba, disciplinati si educati. Exact cum te-ai astepta sa fie niste germani. Totusi sunt foarte diferiti de Cirstin care la 23 de ani are o experienta de viata destul de bogata si da dovada de multa maturitate, uneori chiar exagerata. Ei se incadreaza perfect in profilul de studenti.

O chestie care oarecum m-a socat la prima vedere a fost faptul ca Markus are un baiat de 5 ani. Ma asteptam la asta de la un indian, sa fie insurat si cu copii, dar nicidecum de la un student din Germania. L-am intrebat despre asta si mi-a spus ca s-a intamplat dintr-o neglijenta, dar mi-a mai spus ceva despre copilul lui: 'E baiatul meu, si il iubesc.'

De asemenea Markus pot spune ca este neamtul tipic. Mai introvertit ca si caracter, el pare sa fie inginerul ala german care construieste BMW-urile, Mercedes-urile, Porsche-ul sau Blaupunkt-ul. E disciplinat si harnic. Tot respectul.

Steffen e mai vorbaret, si a intrat pe vanzari. Probabil aici a avut si o influenta tatal sau care e manager la nivel global pe o divizie din ABB. Cirstin zicea ca o sa fie ingamfat si cu nasul pe sus, datorita functiei tatalui sau dar mie nu mi se pare ca e asa.

Dar intr-un fel ma bucur si eu ca au venit. Parca e alta atmosfera in casa. E totul mult mai relaxat, parca te bucuri cand vii acasa.

Atat deocamdata! Pastram legatura!

Dragos

alte realitati

Salut!

A venit ziua de joi aici, ultima zi de lucru din saptamana.

Dupa cum v-am mai spus unul din taskurile noastre e sa verificam hotelurile in care urmeaza sa stea angajati sau parteneri ABB.

De data aceasta a venit randul unui hotel: Radisson SAS (www.radissonsas.com). Face parte dintr-o retea mondiala, din pacate in Romania nu este...

Hotelul e situat in Media City, asta e zona unde se afla taote televiziunile si f. multe trusturi media gen: CNN, Reuters, AP etc. Vreo 500 de toate.

De cum am sosit acolo am fost intampinati de Directorul de MKT si Sales, care era neamt si de Corporate Sales Manager, care era o super tipa din Egipt. Amandoi parca erau desprinsi din cataloage de moda. Recunosc: toata intalnirea m-am holbat la tipa. Cred ca si voi daca erati in locul meu...

Am luat din nou pranzul, (de data asta sefa nu era cu noi, ci altcineva). Nu a mai fost bufet suedez dar tot am mancat pe saturate. Desigur nici de data asta nu au lipsit situatiile cele putin interesante, daca nu penibile pentru mine. Sa va povestesc:

Dupa cum stiti, cealalta traineetza e din Germania. Si ea a venit cu noi, peste tot mergem impreuna. Discutand cu cei doi manageri a aflat ca barbatul e din Germania si foarte natural au schimbat doua vorbe in germana.

Ca sa fac o mica paranteza trebuie sa va spun ca aproape peste tot unde merge e cate un neamt aproape intotdeuana intr-o poz. de management. Si la noi in firma unul sau 2 din manageri de baza sunt germani. Deci va dati seama ce usor e pentru ea sa comunice cu ei si sa se integreze. Nu ca mie mi-ar fi greu, dar e totusi altceva cand vorbesti limba ta si ai in fata un concetatean.
Tot asa discutand una si alta la masa, si eu ma prezint: zic ca sunt din Romania.

Tipa de care va ziceam ca arata beton, a zis ca e cineva, tot din Romania, care lucreaza in hotel si ca o sa-mi faca cunostinta. Nu trec 5 minute ca apare o chelnerita, pe care mi-o prezinta ca fiind din Romania. Noah facem cunostinta, schimbam doua vorbe in romaneste si atunci m-a palit si pe mine, acuma poate mai tare decat niciodata, diferenta dintre Romania si Germania.Nu m-am simtit umilit, dar atunci s-a vazut poate cel mai clar unde sunt romanii si unde sunt germanii.

Asta e diferenta dintre noi. In 60 de ani ei au ajuns de la 0 unde au ajuns. Noi inca ne luptam cu pragul saraciei...

Acuma imi dau seama de ce umbla traineetza din Germania asa cu nasul pe sus. Sincer sa fiu, are si de ce: strazile de aici sunt pline de masini germane, BMW, Mercedes, Audi, Porsche; la noi in firma se lucreaza numai dupa standardele germane care sunt recunoscute mondial, oamenii lor sunt toti in pozitii de management. Chiar are de ce...
Acuma si romanasii nostri: mai spala cate o farfurie, mai curata cate o camera, mai construiesc cate un bloc, cate un capsune ici cole.

Nu zic,sunt si exceptii, dar la nivel general asta e perceptia si imaginea care ne-o cladim in lume.
Si ca sa ne mai simtim bine: intr-o zi am fost prezentat unei persoane din firma, nimic special. Am zis ca sunt Romania etc.. Mi-a spus ca a cunoscut un roman odata si ca romanii sunt OAMENI BUNI. Nu e prima persoana care zice acelasi lucru. Pe langa asta a mai fost si cealalta tipa care a stiut de Nadia Comaneci...hai ca poate cu putin noroc si cu multa munca paote ajungem si noi undeva.

Ca si romeo: Din Dubai va saluta un ROMANAS mandru!

Al vostru,
.dragos.

PS1:Pt. traineesipul asta au aplicat 50 de persoane. Din astia toti au fost alesi 2: eu si Cirstin, din Germania. Acuma ma simt si mai bine.

PS2: Promit sa nu fac Romania de ras! Nu promit, JUR!