24 FUN - editia de Tirgu-Mures

Articol aparut in 24 FUN - editia de Tirgu-Mures. Tineti-mi si mie un numar ! ;)

Welcome back to Romania

Pentru cei care nu sunt la curent cu ultimele noutati, atunci trebuie sa va spun ca am avut o vacanta de 10 zile pe care le-am petrecut in acasa, in Romania. Iata cateva impresii:

De cum am aterizat gandul mi-a zburat la socurile culturale pe care s-ar putea sa le am si la seminarul de reintegrare AIESEC. Cu socurile culturale o mai scoatem noi la capat, dar cu alea financiare...e mai complicat. Ghinionul meu a fost ca din aeroportul din CJ am luat un taxi din asta cu supra-taxa. Pana cand mi-am dat seama care e miscarea aveam deja 300.000 pe ceas si eram doar la jumatatea drumului. M-am dat jos in mijlocul drumului cu tot calabalacul in spinare si am luat un alt taxi, de data asta fiind mult mai atent la tarif. Am platit vreo 400.000 de mii pentru un drum care trebuia sa fie 150.000. Nu e nici o suparare pentru banii aia, cateodata cheltui atata pentru o cina, ci mai mult sentimentele pe care mi le-a trezit.




Tot entuziasmul venirii acasa s-a transformat intr-o repulsie si scarba fata de ce se intampla in tara. Fratilor, cateodata cred ca ne meritam soarta, pentru ca inca la noi lucruri elementare ca si corectitudinea, sinceritatea, etica, politetea sunt foarte rar intalnite. In Dubai, sau in orice tara civilizata, asa ceva ar fi de neconceput...Bun, am trecut peste asta.

Ce am facut pe acasa? Am incercat sa ma intalnesc cu toata familia si toti prietenii, pentru ca astea mi-au lipsit cel mai mult. Si cred ca am reusit aproape tot ce mi-am propus. A fost bine, sa va vad din nou!

Printre persoanele cu care m-am intalnit a fost si un profesor de la UPM, cu care am avut o frumoasa conversatie la o bere.

Alta realizare e ca am reusit sa imi plombez o carie. Nu stiu unde in lumea asta poti sa iti plombezi o carie cu 15 USD si sa mai faca si o treaba excelenta. Mersi Bogdane ! J Nu ca aici nu ar fi spitale, ca sunt, dar si cea mai simpla consultatie e pe undeva peste 50 de dolari, fara sa socotim medicamentele.

Dar sa nu va inchipuiti Romania e asa ieftina, din contra, e f. scumpa. Mai ales brandurile. Culmea e ca in tarile unde salariile sunt mari preturile sunt mici, dar la noi unde salariile sunt asa cum sunt, preturile sunt mari. Alt soc cultural a fost cand a trebuit sa platesc extra pentru ketchup, cand am cumparat o pizza. Mi s-a parut ridicol. Oricum acest detaliu nu mai conteaza cand imparti pizza cu o persoana draga pe care n-ai mai vazut-o de mult timp...

...Si cu toate astea timpul a zburat si acum cand ma gandesc inapoi, cele 9 zile nici nu au fost.

A venit si plecarea...o noua despartire de parinti, de frate, restul familiei, vecini si prieteni. A fost greu, nu credeam ca o sa fie asa greu. O intamplare mi-a ramas ramas foarte bine intiparita in minte, un crampei de memorie care te bantuie mult timp dupa: in dimineata plecarii, inainte sa ies de pe strada mea, dau peste un vecin, tatal unui prieten cu care am copilarit. Cum nu ne-am intalnit de cand ma intorsesem, am oprit sa-l salut:
Eu: ‘Buna dimineata! Ce mai faceti ?’
El, cu o voce tremuranda: ‘Bine! Multumim! Tu cum esti?’

Avea o emotie in voce, ca si cum fiul lui a fost plecat 6 luni si acum ar fi plecat din nou. Aceeasi voce pe care o au tatii nostri atunci ne conduc la gara, iar noi urmeaza sa plecam intr-o lunga calatorie. A fost total neasteptat si cu greu m-am stapanit, ca sa pot schimba cateva cuvinte cu el. Dupa plecare cu greu mi-am ascuns cateva lacrimi...

Dar toate emotiile s-au risipit dupa ce am iesit din Tg-M, indreptandu-ma catre Sighisoara, de unde am luat trenul catre Bucuresti. Trenul a avut o intarziere de o jumatate de ora. Cred ca eram singurul care se ruga ca intarzierea sa fie cat mai lunga...

Poposind cateva ore si in capitala tarii, am avut ocazia sa mai vad cate ceva. Bucurestiul, cu tot gri-ul cel posomorat care il caracterizeaza, poate fi comparat cu orice oras care se respecta. Mai avem mult pana sa zicem ca e un oras modern si civilizat, dar parca lucrurile incep sa se miste si pe la noi. Asa ca: there is hope !!!



Zborul catre Dubai cu TAROM-ul a fost si el special. Am avut si spatiu suficient pentru picioare si vreo cateva persoane notorii de la bord. Stiti cum de fiecare data anunta la stiri ca vreo vedeta merge in Dubai la ‘shopping’. Ei bine, si de data asta cineva a trebuit sa mearga in Dubai. Primii pe care i-am recunoscut au fost sotii Iovan, din faimosul scandal cu hotul pe care care l-au ucis intr-o noapte la ei in casa. Orice s-ar zice, omul (care e pilot de meserie) ala mi-a inspirat multa siguranta in timpul zborului cand il vedeam mergand prin avion foarte degajat si relaxat. Credeti-ma ca ai nevoie de asta asta cand esti la 11.000 de m in aer. Romanta Iovan e si ea f. draguta...

A 3-a persoana pe care am recunoascut-o a fost sora-sa lui Nicoleta Luciu – care si ea e foarte atragotoare. Si acuma fara nici un misto cred ca s-a uitat de vreo cateva ori in directia mea. Deja ma gandeam ca la controlul pasapoartelor ar fi un loc bun in care as putea sa o abordez. M-a cam descurajat faptul ca ea si prietena ei erau insotite de un barbat cam cu un cap mai inalt ca mine, care nu stiu, daca era prietenu ei sau nu. Dar acuma fara nici un misto, as fi putut sa-i arat cateva locuri faine prin Dubai si pe langa asta, urma sa raman singur acasa. ;)

Si am ajuns inapoi in Dubai. Asta a fost foarte scurta vacanta in Romania.

Voi reveni cu alte noutati de pe aici !

Toate cele bune!
Dragos

TOP 10 UAE

Salutare tuturor!

La cererea tot mai pertinenta a cititorilor, anume sa mai scriu si lucruri mai putin bune despre Dubai, ma conformez si va prezint un top al lucrurilor care eu le gasesc mai putin bune. Dar pentru ca balanta sa fie echilibrata am considerat ca e corect ca sa adaug si lucrurile pozitive. Deci...

Zece lucruri care nu-mi plac:

1. Traficul si blocajele rutiere frecvente.
2. Climatul: Caldura excesiva si umezeala
3. Transportul in comun slab dezvoltat
4. Prea multi indieni
5. Indienii care se tin de mana, chiar daca nu sunt homosexuali
6. Distantele relativ mari intre diferite obiective
7. Restrictiile islamului in ce priveste: relatiile dintre femei si barbati, altele decat in cadrul casatoriei, restrictiile cu privire la alcool
8. Chiriile exagerat de mari (ex: 300 USD/luna ca sa dormi intr-un apt. cu alte 8-9 persoane)
9. Distanta foarte mare de tara, familie, prieteni
10. Ambalajele folosite excesiv in supermarket-uri, fast-food-uri, magazine.

Zece lucruri care imi plac:

1. Nu exista taxe gen: TVA, impozite pe salarii, etc.
2. Benzina si motorina mai ieftine de 3 ori decat in Romania
3. Serviabilitatea: sintagma ‘clientul nostru – stapanul nostru’, e sfanta aici
4. Varietatea culinara din care poti alege
5. Salarii la standarde occidentale
6. Atractiile turistice unice in lume si cu adevarat spectaculoase
7. Drumurile impecabile
8. Respectul care se acorda familiilor si vietii in familie.
9. Posturile de radio
10. Ai acces la ORICE daca ai suma de bani necesara.

Sunt sigur ca oriunde ai fi sunt si lucruri bune dar si rele. Cred ca diferenta o face modul in care reusesti sa te adaptezi si daca gasesti interesanta realitatea de aici.

...Si ca sa va fac sa va mai creasca inima de romani, am sa va relatez un alt scurt episod ce mi s-a intamplat chiar joi si care mi-a trezit din nou la viata sentimentele patriotice si o amintire vaga despre un regim trecut.

Pentru a obtine viza de lucru in Emirate trebuie (pe langa altele) sa-ti faci si un test medical constand in teste ale sangelui (HIV + altele) si o radiografie. Pentru asta am fost trimis la spitalul ‘Al Baraha’ care se afla intr-o zona in care nu mai fusesem niciodata, doar auzisem de ea. Zona asta e la vreo 30 de km de unde lucrez si total opusa de zona in care locuiesc.

Ajung si la spital pe la vreo 12:00 cand cozile de 50 de metri erau deja formate si oamenii care asteptau erau parca deja lesinati de atata stat in soare. (coada era doar din indieni si filipinezi)

Ma duc la receptie de unde sunt indrumat spre un birou, la un doctor. Ajung si aici, si ca sa va imaginati decorul povestirii, biroul era foarte asemanator cu un birou al unui doctor din Romania. Nimic special. Ia doctorul fisa mea se uita lung pe ea apoi striga pe cineva. Mai apare un doctor. Se uita amandoi pe fisa, apoi cel de-al doilea venit mi se adreseaza: ‘- Ce mai faci?’ In momentul asta am incremenit. Surpriza totala. Cred ca in spitalul ‘Al Baraha’ din Deira, Dubai, era ultimul loc in care m-as fi asteptat ca cineva sa mi se adreseze respectuos in romaneste.

Am facut cunostinta, apoi am continuat conversatia in romaneste, eu fiind la fel de surprins. Am aflat ca acu multa vreme si-a facut studiile de medicina la Craiova, ‘in Oltenia’ cum a zis el. I-am spus si eu ce fac si ca sunt ‘electrical engineer’ si apoi mi-a spus ca romanii sunt oameni destepti. Eh, atunci sa stiti ca am fost din nou mandru ca sunt roman. Pana la urma se pare ca si comunismul (dupa varsta imi puteam da seama ca inca in Romania era regimul comunist la putere cand a studiat el) cu toate relele sale, m-a ajutat cu ceva, oferindu-i acestui om sansa la educatie. Doctorul apoi, m-a trimis direct la recoltarea sangelui si m-a scutit de radiografia pentru care trebuia sa stau la coada aceea imensa. Totul a mers struna.

Acesta e un scurt episod, care dovedeste ca totusi romanii exista pe harta lumii si de unii oameni sunt chiar foarte respectati.

Din Dubai, mandru ca sunt roman, al vostru,
.dragos.

Made in Romania

Salut!

Mailul acesta e dedicat autoritatilor romane, administratiei si birocratiei romanesti.

Ca sa incep cu inceputul, trebuie sa va spun ca toate mergeau perfect(dupa cum ati observat poate si din mailurile mele) pana cand am ajuns din nou pe pamant romanesc si m-am intalnit cu autoritatile romane. Nu, nu m-am intors acasa, dar cred ca asa se poate numi o misiune diplomatica intr-o alta tara, in cazul meu ambasada Romaniei din Emiratele Arabe aflata la Abu Dhabi, capitala emiratelor.

Scopul vizitei mele la ambasada a fost legalizarea a doua traduceri: adeverinta de absolvire a facultatii si foaia matricola, amandoua din romana in engleza. Traducerea a fost facuta de un traducator autorizat de Ministerul Justitiei din Romania. Am nevoie de aceasta legalizare pentru a obtine viza de munca, momentan fiind aici pe viza de vizita.

Bineinteles legalizarea nu a fost posibila pentru ca ducumentele mai sus mentionate trebuie sa treaca intai pe la 3 ministere romanesti, anume: Educatiei si Cercetarii, Afacerilor Externe si Justitiei pentru a putea fi autentificate. Dupa aceea mergi cu ele la Ambasada Romaniei de aici, ei iti legalizeaza autentificarile si dupaia aplici pentru viza. Un drum al naibii de anevoios generat in principal de situatia Romaniei si de recunoasterea noastra internationala, care vedeti cum este...Acum realizeaz cat de grav si ce prejudiciu poate sa-ti aduca un scandal in sistemul de invatamant si daca ma gandesc putin in ultima vreme nu am dus lipsa de asa ceva. [vezi scandalurile de la ultimul bacalaureat] ...Si din toate astea cine pierde??...doar noi romanii.

La modul de lucru al autoritatilor nu am avut nici o surpriza: am intalnit aceeasi lipsa de respect fata de cetateni ai Romaniei, exact ca si in tara cand mergi undeva sa obtii un certificat sau o adeverinta. Nu serviabilitate, nu amabilitate, doar acelasi stil comunist, care inca ne bantuie, chiar daca au trecut mai mult de 15 ani de la revolutie. In loc sa te ajute si sa te faca sa te simti binevenit, pe ‘pamant romanesc’ parca tin sa-ti reaminteasca de ce ai plecat din tara, din capul locului. In momentul ala iti zici ca sigur ai facut o alegere buna plecand, dorul de tara, dorul de familie si prieteni risipindu-se instantaneu.

A, si sa nu uit nici la taxe nu stau rau: pentru o procura am platit undeva pe la 45 de USD. Procura pe care eu am editat-o si printat-o la un internet cafe in celalat capat al orasului pe cheltuiala mea.

Izbindu-ma de niste lucruri aici si vazand avantajele pe care le au cetatenii din UE oriunde merg, mai ales din tarile care au fost la originea UE, tind sa cred ca adeziunea Romaniei la UE chiar e un lucru bun, indiferent ce zic unii. Asta poate nu se va vedea instantaneu ci poate doar peste 5 sau 10 ani. Dar va fi mai bine. Trebuie sa fie mai bine.

Si sa trecem si la vestile bune: azi voi merge din nou la Abu Dhabi pentru a onora o invitatie la iftar.
Acuma sa va dezvalui si locatia: e vorba de Emirates Palace, care e CEL MAI TARE HOTEL DIN LUME SI CEL MAI SCUMP. Chiar mai scump decat Burj-Al-Arab. O sa imi iau si camera si o sa incerc sa fac si ceva poze pentru voi.

De peste mari si tari, al vostru,
.dragos.

PS: Sa traiti bine !

alte realitati

Salut!

A venit ziua de joi aici, ultima zi de lucru din saptamana.

Dupa cum v-am mai spus unul din taskurile noastre e sa verificam hotelurile in care urmeaza sa stea angajati sau parteneri ABB.

De data aceasta a venit randul unui hotel: Radisson SAS (www.radissonsas.com). Face parte dintr-o retea mondiala, din pacate in Romania nu este...

Hotelul e situat in Media City, asta e zona unde se afla taote televiziunile si f. multe trusturi media gen: CNN, Reuters, AP etc. Vreo 500 de toate.

De cum am sosit acolo am fost intampinati de Directorul de MKT si Sales, care era neamt si de Corporate Sales Manager, care era o super tipa din Egipt. Amandoi parca erau desprinsi din cataloage de moda. Recunosc: toata intalnirea m-am holbat la tipa. Cred ca si voi daca erati in locul meu...

Am luat din nou pranzul, (de data asta sefa nu era cu noi, ci altcineva). Nu a mai fost bufet suedez dar tot am mancat pe saturate. Desigur nici de data asta nu au lipsit situatiile cele putin interesante, daca nu penibile pentru mine. Sa va povestesc:

Dupa cum stiti, cealalta traineetza e din Germania. Si ea a venit cu noi, peste tot mergem impreuna. Discutand cu cei doi manageri a aflat ca barbatul e din Germania si foarte natural au schimbat doua vorbe in germana.

Ca sa fac o mica paranteza trebuie sa va spun ca aproape peste tot unde merge e cate un neamt aproape intotdeuana intr-o poz. de management. Si la noi in firma unul sau 2 din manageri de baza sunt germani. Deci va dati seama ce usor e pentru ea sa comunice cu ei si sa se integreze. Nu ca mie mi-ar fi greu, dar e totusi altceva cand vorbesti limba ta si ai in fata un concetatean.
Tot asa discutand una si alta la masa, si eu ma prezint: zic ca sunt din Romania.

Tipa de care va ziceam ca arata beton, a zis ca e cineva, tot din Romania, care lucreaza in hotel si ca o sa-mi faca cunostinta. Nu trec 5 minute ca apare o chelnerita, pe care mi-o prezinta ca fiind din Romania. Noah facem cunostinta, schimbam doua vorbe in romaneste si atunci m-a palit si pe mine, acuma poate mai tare decat niciodata, diferenta dintre Romania si Germania.Nu m-am simtit umilit, dar atunci s-a vazut poate cel mai clar unde sunt romanii si unde sunt germanii.

Asta e diferenta dintre noi. In 60 de ani ei au ajuns de la 0 unde au ajuns. Noi inca ne luptam cu pragul saraciei...

Acuma imi dau seama de ce umbla traineetza din Germania asa cu nasul pe sus. Sincer sa fiu, are si de ce: strazile de aici sunt pline de masini germane, BMW, Mercedes, Audi, Porsche; la noi in firma se lucreaza numai dupa standardele germane care sunt recunoscute mondial, oamenii lor sunt toti in pozitii de management. Chiar are de ce...
Acuma si romanasii nostri: mai spala cate o farfurie, mai curata cate o camera, mai construiesc cate un bloc, cate un capsune ici cole.

Nu zic,sunt si exceptii, dar la nivel general asta e perceptia si imaginea care ne-o cladim in lume.
Si ca sa ne mai simtim bine: intr-o zi am fost prezentat unei persoane din firma, nimic special. Am zis ca sunt Romania etc.. Mi-a spus ca a cunoscut un roman odata si ca romanii sunt OAMENI BUNI. Nu e prima persoana care zice acelasi lucru. Pe langa asta a mai fost si cealalta tipa care a stiut de Nadia Comaneci...hai ca poate cu putin noroc si cu multa munca paote ajungem si noi undeva.

Ca si romeo: Din Dubai va saluta un ROMANAS mandru!

Al vostru,
.dragos.

PS1:Pt. traineesipul asta au aplicat 50 de persoane. Din astia toti au fost alesi 2: eu si Cirstin, din Germania. Acuma ma simt si mai bine.

PS2: Promit sa nu fac Romania de ras! Nu promit, JUR!